04/09/2026
Cât costă „oportunitatea” de a fi văzut?
Mă gândesc de ceva vreme la târgurile pentru creatori și la taxele de participare care ajung uneori la sute sau chiar mii de lei.
Am participat și eu la destule cât să știu că o zi de târg nu înseamnă o zi de muncă.
Înseamnă zile de pregătit stocuri, cumpărat materiale, creat, ambalat, etichetat, inventariat, cărat, montat, stat ore întregi la stand și apoi luat totul de la capăt, în sens invers.
Peste toate astea vin taxa de participare, transportul, eventual cazarea, masa, curentul și alte costuri.
Iar ecuația are ceva fascinant: tu știi exact cât bagi, dar nu știi cu ce ieși. Un fel de loterie pentru creatori. Doar că biletul poate costa între câteva sute și mii de lei 😅
Anul trecut am primit o ofertă pentru un târg de două zile și jumătate: 2.800 lei. Includea spațiul, curentul și salubrizarea. Nici măcar masă și scaun.
Am răspuns că mi se pare o oportunitate minunată să plătesc pentru două zile și jumătate echivalentul a două luni de chirie.
Nu știu de ce, dar conversația s-a oprit acolo😂
Sigur, poate aș fi vândut foarte bine.
Dar eu sunt creator, nu joc la pariuri.
Și aici apare cuvântul magic: VIZIBILITATE.
Te faci cunoscut. Faci networking. Te vede lumea. Poate te descoperă cine trebuie. Poate vin ulterior comenzile.
Și da, vizibilitatea are valoare.
Dar am senzația că în jurul nevoii noastre de a fi văzuți s-a construit o adevărată industrie.
Plătești să expui. Uneori plătești suplimentar să vorbești, să fii filmat, intervievat sau promovat.
Cu alte cuvinte, nevoia de vizibilitate se plătește. Uneori foarte scump.
Și nu e nimic în neregulă cu asta, dacă știm exact ce tranzacție facem.
Pentru că în momentul în care eu plătesc pentru acces și expunere, nu mai sunt doar creator sau participant.
Sunt și client.
Iar un client are tot dreptul să întrebe:
Concret, ce primesc pentru banii mei?
Ce public? Ce promovare? Ce infrastructură? Ce servicii? Ce valoare?
Mai ales că riscul vânzării rămâne al meu.
Dacă nu vând, am pierdut eu.
Dacă vând, scad costul produselor, toate cheltuielile și, desigur, taxele aferente activității. Că doar statul "a stat" cot la cot cu mine la masa de creație, era păcat să nu participe și el 😜🫣
Știu că și organizarea unui eveniment costă. Știu că presupune muncă, bani, logistică, promovare și risc. Este firesc ca organizatorul să-și acopere costurile și să câștige.
Dar și creatorul aduce valoare evenimentului.
Fără expozanți nu există târg.
De aceea nu cred că soluția este să ne plângem că „sunt taxele mari”.
Cred că soluția începe prin a pune întrebări.
Așa că, fiind curioasă de felul meu, vă întreb:
Creatori: când trageți linie după un târg, puneți la socoteală și timpul vostru? Ce trebuie să primiți ca să considerați că a meritat?
Organizatori: cm stabiliți o taxă echitabilă și ce considerați că trebuie să primească expozantul în schimb?
Și pentru ambele părți:
Cum ar arăta un târg în care creatorul și organizatorul sunt cu adevărat parteneri și împart nu doar beneficiile, ci și riscul?
Mă gândesc că înainte de „asta e, astea sunt condițiile” ar merita să ne obișnuim cu o întrebare simplă: ce ofer, ce risc și ce primesc?
Pentru că factura este certă.
„Poate o să merite” nu este. 😏
PS: poza este de la festivalul Reconectis organizat de Ioana, Antrenoarea Naturopata De Sanatate, un om deosebit, căruia îi mulțumesc pentru implicare și fair-play 💚
