09/08/2026
POVESTEA DIAMANTULUI DE MARMAROSH
Într-o seară geroasă în care zăpada „valsa” în vârtejurile unui viscol grozav, aşezându-şi fulgii aidoma unui voal presărat de cristale, în salonul unui conac din apropierea Moscovei, la lumina caldă, revărsată de elegante lămpi cu petrol şi sfeştnice de argint, stăpânul casei şi oaspeţii săi discutau împătimiţi despre descoperirea „Diamantelor de Marmarosh”. Doamnele în brocarduri şi taftale scumpe, strălucindu-şi giuvaierele la lumina lumânărilor, se entuziasmară imediat la gândul unor podoabe cu aceast nou diamant, iar domnii, în redingotele lor cu revere fine, îşi proiectau gândul în investiţiile viitoare în această gemă.
Proprietarul conacului şi gazda acelor oaspeţi, nu era nimeni altul decât Lev Tolstoi.
Cu nu foarte mulţi ani înainte, în 7 septembrie 1827, împărăteasa Maria Tereza a Franţei, ducesa de Algouleme şi fiica lui Louis VI, primeşte din partea oraşului Alençon (din Franţa) o frumoasă casetă tapisată în catifea care conţinea o splendidă parură - cercei, colier, brăţară şi broşe - cu „Diamante de Alençon”. Se va lansa o modă care va dura peste un secol şi care a marcat o epocă importantă în arta giuvaierelor. În ajunul celui de-Al Doilea Război Mondial, printr-un decret, se va aboli denumirea „Cariera de diamante de Alençon”, ea fiind total abandonată. Ca memorie a acelei perioade, în Muzeul Primăriei din Alençon este expus un exemplar de 1,8 Kg.
Veţi mai putea auzi despre „Diamantul de Rennes”, „Diamantul Delfinatului” (nume împrumutat de la titlul nobiliar dat copiilor regilor francezi, „delfin”), „Diamante de Acemhöyük” (in Turcia), etc. în funcţie de provenienţa şi perioada istorică a descoperirii.
Este vorba, de fapt, despre splendidul şi pozitivul cuarţ ialin sau, mai comun, cristalul de rocă!
Cunoscut încă din antichitate, iubit şi adulat, ezoteric şi mistic, cuarţul ialin a fost mereu înnobilat cu denumirea de diamant datorită perfectei purităţi şi excepţionalei lumini pe care o au cristalele lui.
Este o piatră pozitivă, cu o capacitate uluitoare de a amplifica energiile sensibile, aducând, astfel, echilibru şi linişte cui o poartă. Este cel mai potent dintre toate cristalele, este „diamantul” pietrelor semipreţioase.
Din punct de vedere estetic, cm bine este definit de însăşi etimologia sa, din greacă κρύσταλλο=krýstallo, adică ghiaţă, apă îngheţată, cristalul de rocă poate fi purtat şi iarna - ca simbol al anotimpului, şi vara - ca o metaforă a răcoarei în zilele toride. Îl puteţi purta ziua la o ţinută casual dar şi seara, la o toaletă elegantă aducându-vă strălucire prin transparenţa şi curcubeele lui!
Pliniu Cel Bătrân, în tratatul său „Naturalis Historia” îi dedică un capitol întreg, considerându-l o excelenţă a cuarţurilor.
De la egipteni la azteci, de la romani la mayaşi, de la Homer la Napoleon Bonaparte, de la ultimul ţar Nicolae II la Cartier, toată lumea îl prelucrează, îl vrea, îl iubeşte! Iar el rămâne credincios şi loial oricui!
De ce povestea de azi începe de la „Diamantul de Marmarosh”?
Pentru că Munţii Marmarosh au jucat un rol important în trasarea frontiereleor, mai întâi între Regatul Ungariei, teritoriile Polonezo-Lituane şi Principatul Moldovei. Apoi, în perioada interbelică, între alte trei ţări - Cehoslovacia, Polonia, România - pentru ca la jumătatea secolului trecut Munţii Marmarosh să fie între două ţări: România şi Ucraina.
De la Munţii Marmarosh a luat denumirea Maramureşul!
Şi, iată cum, prin prisma istoriei unei pietre, descoperim oameni, locuri, întâmplări...
Bucuraţi-vă de cuarţul ialin!❤
Foto Universul Giuvaierelor
