31/07/2026
Ziua 17
Există un joc pe care învăț să-l joc din ce în ce mai bine.
Să fiu profund recunoscătoare pentru viața pe care o trăiesc acum. Să mă bucur de oamenii, locurile, experiențele și momentele care există deja. Să nu alerg mereu spre următorul lucru, uitând să trăiesc ceea ce am.
Și, în același timp, să-mi dau voie să visez mai departe. Să văd unde îmi doresc mai mult. Unde pot iubi mai profund, crea mai frumos, trăi mai autentic și deveni o versiune și mai întreagă a mea.
Pentru mine, cele două nu se exclud.
Recunoștința nu înseamnă să renunți la visuri. Iar dorința de a crește nu înseamnă că ceea ce ai acum nu este suficient.
Frumusețea este chiar în echilibrul dintre ele. În joaca aceasta continuă dintre „Sunt atât de fericită că este așa.” și „Sunt curioasă unde mă poate duce viața mai departe.”
În seara aceasta mă pregătesc de cele zece zile pe care mi le ofer în fiecare an in retreatul Vipassana. Este al șaptelea an în care aleg să-mi fac acest dar: zece zile petrecute cu mine, în liniște, în observație și în prezență.
Așa că pentru o vreme ne despărțim. Ne reauzim peste zece-unsprezece zile . 💛
Până atunci, vă las cu o întrebare:
Tu unde simți că ai nevoie de mai mult echilibru: să te bucuri mai mult de ceea ce ai deja sau să-ți dai voie să visezi mai departe?